Nu am postat pana acum impresiile mele din Turul Dobrogei pentru ca am asteptat ca se termine competitia si sa treaca putin impulsul momentului.
Asadar, imi cunosteam exact valoarea si stiam ca voi fi printre ultimii concurenti care vor termina cursa (incluzand transportul cu autobuzul). Totusi, dorinta de a pedala intr-o competitie de o asemenea anvergura, precum si incurajarile lui Cristi (fara de care recunosc ca nu m-as mai fi prezentat la start), m-au facut sa-mi depasesc timiditatea si sa merg la concurs.
Pentru proba individuala de contratimp chiar m-am prezentat surprinzator de bine (locul 26 din 52 cu un timp de 6:56 pe 5 km si cu un AVS de peste 43km/h, chiar nu a fost rau pentru stadiul de pregatire in care sunt). Trebuie sa precizez ca abia la inceputul lunii mai s-a implinit un an de cand am inceput, mai serios, cu ciclismul amator, asta insemnand 2, maxim 3 iesiri pe saptamana.
In a doua etapa, Constanta – Mangalia si retur, am avut cea mai mare dezamagire din concurs, in sensul ca, dupa ce m-am mentinut in pluton pe primii 70km, la intrarea in Eforie Sud, am cazut victima asfaltarii haotice tipic romanesti, am lovit o bordura de asfalt si am spart pe spate, fiind nevoit sa abandonez si sa ma urc in autobuz si astfel s-a spulberat si obiectivul meu de a termina o etapa din tur, aceasta fiind singura mea sansa de a trece linia de sosire pe bicicleta. Oricum, s-a mers destul de tare, ciclocomputerul meu inregistrand o medie orara de 42,7km/h.
Constanta – Negru Voda – Mangalia, era mult prea mult pentru mine si la intare in Topraisar, adica dupa 20 km de la start, am fost politicos poftit sa urc in autobuz pentru a nu incurca circulatia. Am avut totusi un personal best, pe traseul respectiv cu un AVS de 40,2km/h.
Din penultima etapa, Constanta – Tariverde si retur, am apucat sa parcurg in preajma plutonului 37km, cu un AVS de 40,8km/h (uite ca am scos si AVS de peste 40km/h pe Sitorman, chiar daca in pluton), pana cand am fost indrumat spre autobuz, pe care, cu mandrie l-am refuzat, preferand sa ma intorc pe bicicleta (deja trebuia sa-mi scot abonament ).
Pe circuitul din ultima zi, speram sa fug mai multe ture decat s-a alergat la amatori, adica 3, obiectiv atins: am reusit sa dau 7 ture. Sprinturile repetate, viteza, conditia fizica si gabaritul meu nu mi-au permis sa raman mai mult pe sosea … bine ca nu era si etapa asta cu autobuz …
Ca o concluzie, nu am regretat nici o secunda ca am participat la concurs. Am vazut ce inseamna o competitie adevarata (cu plusurile si minusurile ei), alergatul in pluton, am cunoscut oameni noi, am legat mici prietenii si m-am simtit excelent. Luni, dupa ce se terminase concursul, am simtit un gol in stomac pentru ca nu mai trebuia sa ma duc la vreun start …
Ca dezamagire, lipsa infrastructurii (drumurile foarte proaste), atitudinea soferilor auto si chiar atitudinea unor ciclisti si bineinteles faptul ca nu am terminat nici o cursa pedaland.
Sunt mandru insa ca am facut parte din grupul celor putini care au avut curajul sa se prezinte la start, pentru ca ai nevoie in primul rand de curaj pentru a participa la o competitie de ciclism in Romania (vezi accidentele care au avut loc) si ca, impreuna cu Cristi si Alexandru, am avut curajul sa ne depasim, cel putin pentru cateva zile, conditia de amatori si sa alergam alaturi de profesionisti.
Foarte posibil ca aceasta sa fi fost prima si ultima cursa profesionista la care am participat, insa, imi place foarte mult acest sport si sunt convins ca voi mai avea multe impresii de povestit de la cursele la care voi mai alerga pe viitor.
De asemenea, sper ca si alti membri CCT sa treaca intr-o faza superioara de pregatire si sa se afilieze unui club profesionist alaturi de care sa participe la concursuri organizate de FRCT, pentru ca acesta este singurul for romanesc de ciclism, chiar daca ne place sau nu si sunt convins ca vor aparea si rezultatele, mai devreme sau mai tarziu. Personal, nu as vrea ca cea mai mare realizare a acestui frumos grup de ciclisti din Constanta sa ramana echipamentul bulgaresc, oricat de colorat ar fi si raman la ideea ca mai bine sa fiu printre ultimii la profesionisti decat sa alerg de unul singur la amatori
...
Felicitari inca o data lui Cristi pentru performanta si seriozitate si lui Alexandru pentru curaj (sunt sigur ca ar fi facut o figura frumoasa daca nu ar fi avut acel teribil accident) si va doresc mult succes in continuare.
Ne vedem pe sosea!
P.S. Dupa cum probabil majoritatea a aflat, in a doua jumatate a lunii iulie voi pleca in Olanda pentru 3 ani. Sper sa se organizeze si acolo ceva curse de ciclism si sa ma pot prezenta onorabil la start, bineinteles in echipamentul CCT (cel putin pana m-or lua astia de la Rabobank 8->).
Acasa
.
