Marius,
organismul uman are mai multe moduri de a produce putere mecanica, diferite intre ele prin tipurile de reactii chimice care apar. Trebuie sa te hotarasti la una din ele, ca sa stii ce fel de antrenament doresti.
Exista 3 tipuri mari de eforturi, 2 anaerobe si unul aerob. In principal, cu cit puterea produsa este mai mare, cu atit durata acelui efort este mai scurta, oboseala mai pronuntata si timpul de refacere este mai mare.
Primul tip de efort ATP + CP + phosphogen este tipul dezvoltat de culturisti, si dureaza maximum 12 secunde. Muschii mari ai organismului uman ( cvadriceps, pentru ciclisti - si biceps femural + fesieri daca folosesti pedale clipless ), antrenati, pot dezvolta si 1 kW ( 1.36 CP ) in acest interval scurt. Ai sa vezi, la sali de fitness, culturisti care fac genoflexiuni sau impins la piept cu 150 kg. Oboseala generata in acest proces este cauzata, in principal, de epuizarea foarte rapida a rezervelor de phosphogen. Alergatorii de 100 m folosesc acest tip de efort, si pot sa-ti spun ca nu prea vei vedea campion la 100m care sa fie si campion la 5000m sau mai mult.
Al doilea tip, bazat pe reactia glicogenului muscular, este vecin cu cel de mai sus. Procesul, insa, se diferentiaza prin degajarea acidului lactic in muschi, pe care il simti atunci cind apare durerea musculara. Un asemenea gen de efort este antrenat prin reprize de antrenament de max. 2 minute la intensitate maxima ( pe o bicicleta stationara trebuie sa furnizezi cca. 4W / kg pentru un ciclist incepator ), urmate de pauze de cca 4-5 minute. Acest tip de antrenament este util pentru ciclistii de sala care fac 2-3 ture, nu au schimbator de viteze intrucit folosesc un singur raport, acela cu maximum gear-inch, unde se ating viteze de 70 kmh sau il mai foloseam eu cind faceam acest tip de antrenament si urcam pante cu viteza maxima posibila. Oboseala apare la degajarea in exces a acidului lactic ( in cantitati pe care organismul nu le mai poate prelua ) iar antrenamentul presupune, in principal, marirea capacitatilor de metabolizare, in sange si muschi, a acidului lactic. Durata, cum am spus... maxim 1.5-2 minute.
Al treilea tip de efort, efortul aerob, este cel care, probabil, te intereseaza cel mai mult. Utilizeaza glicogen muscular si lipide, cantitatea de energie fiind practic nelimitata ( vii cu ea de la C-ta la Bucuresti, fara probleme ). Acest tip de efort antreneaza mai multe categorii organice si introduce parametrii noi. Unul, VO2Max, pp. canitatea maxima de oxigen pe care organismul o poate metaboliza si pune la dispozitie muschilor pentru producerea de putere. Respiratia este actionata tot de niste muschi, iar acei muschi trebuie antrenati. Apoi, vine capacitatea cardiaca: ce puls maxim poti sa sustii? Pentru cit timp? Lance Armstrong avea un VO2Max dublu fata de o persoana normala si un puls cardiac in momentele de relaxare de 32-34, ajungind la peste 200 in timpul curselor... nah, asta da plaja de putere cardiaca! Un astfel de antrenament presupune reprize de cca 15 min. in care, ciclistii amatori cu ceva antrenament pot furniza 3 W/kg, urmata de o pauza de 3-4 minute. Supravegheaza momentele in care incepi sa te sufoci, sa respiri greu, si adu-ti aminte de Vo2Max.
http://sportech.online.fr/sptc_idx.php?pge=spen_esy.htmlhttp://www.training4cyclists.com/effective-programs-for-indoor-cycling/P.S. Vine iarna si nu vei mai putea iesi cu bicicleta. Chiar daca vei putea, depinde de locul in care te afli, un antrenament real facut pe sosea poate fi periculos! Acumularea oboselii in muschi pe un drum umed, cu gropi si traficat de soferi retardati poate duce la evenimente. Procura-ti un home-trainer, o bicla cu indicator de putere sau du-te la o sala dotata cu biciclete stationare bune. Iti ajung, pentru inceput, 3 antrenamente pe saptamina de cite o ora-doua, daca le faci serios.